deretica
Romanian edit
Alternative forms edit
Etymology edit
From a Vulgar Latin *dēradicāre, from Latin dē- + radicāre (“take root”) (cf. ridica).
Verb edit
a deretica (third-person singular present deretică, past participle dereticat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of deretica (first conjugation, no infix)
| infinitive | a deretica | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dereticând | ||||||
| past participle | dereticat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | deretic | deretici | deretică | dereticăm | dereticați | deretică | |
| imperfect | dereticam | dereticai | deretica | dereticam | dereticați | dereticau | |
| simple perfect | dereticai | dereticași | deretică | dereticarăm | dereticarăți | dereticară | |
| pluperfect | dereticasem | dereticaseși | dereticase | dereticaserăm | dereticaserăți | dereticaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să deretic | să deretici | să deretice | să dereticăm | să dereticați | să deretice | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | deretică | dereticați | |||||
| negative | nu deretica | nu dereticați | |||||