diminua
French edit
Verb edit
diminua
- third-person singular past historic of diminuer
Portuguese edit
Pronunciation edit
- Rhymes: -uɐ
- Hyphenation: di‧mi‧nu‧a
Verb edit
diminua
- inflection of diminuir:
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French diminuer.
Verb edit
a diminua (third-person singular present diminuează, past participle diminuat) 1st conj.
- to diminish; to lessen
- 1996, Revista română de sociologie, page 327:
- a diminua riscul
- in order to diminish the risk
Conjugation edit
conjugation of diminua (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a diminua | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | diminuând | ||||||
past participle | diminuat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | diminuez | diminuezi | diminuează | diminuăm | diminuați | diminuează | |
imperfect | diminuam | diminuai | diminua | diminuam | diminuați | diminuau | |
simple perfect | diminuai | diminuași | diminuă | diminuarăm | diminuarăți | diminuară | |
pluperfect | diminuasem | diminuaseși | diminuase | diminuaserăm | diminuaserăți | diminuaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să diminuez | să diminuezi | să diminueze | să diminuăm | să diminuați | să diminueze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | diminuează | diminuați | |||||
negative | nu diminua | nu diminuați |