disprețui
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a disprețui (third-person singular present disprețuiește, past participle disprețuit) 4th conj.
- to despise
Conjugation edit
conjugation of disprețui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a disprețui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | disprețuind | ||||||
| past participle | disprețuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | disprețuiesc | disprețuiești | disprețuiește | disprețuim | disprețuiți | disprețuiesc | |
| imperfect | disprețuiam | disprețuiai | disprețuia | disprețuiam | disprețuiați | disprețuiau | |
| simple perfect | disprețuii | disprețuiși | disprețui | disprețuirăm | disprețuirăți | disprețuiră | |
| pluperfect | disprețuisem | disprețuiseși | disprețuise | disprețuiserăm | disprețuiserăți | disprețuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să disprețuiesc | să disprețuiești | să disprețuiască | să disprețuim | să disprețuiți | să disprețuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | disprețuiește | disprețuiți | |||||
| negative | nu disprețui | nu disprețuiți | |||||