disprețuire

Romanian

Etymology

From disprețui +‎ -re.

Noun

disprețuire f (plural disprețuiri)

1. depreciation

Declension

Declension of disprețuire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) disprețuire	disprețuirea	(niște) disprețuiri	disprețuirile
genitive/dative	(unei) disprețuiri	disprețuirii	(unor) disprețuiri	disprețuirilor
vocative	disprețuire, disprețuireo		disprețuirilor