duriță

See also: durita, Durita, and durità

Romanian

Etymology

From dură +‎ -iță.

Noun

duriță f (plural durițe)

1. diminutive of dură

Declension

Declension of duriță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) duriță	durița	(niște) durițe	durițele
genitive/dative	(unei) durițe	duriței	(unor) durițe	durițelor
vocative	duriță, durițo		durițelor