fărâmițare

Romanian

Etymology

From fărâmița +‎ -re.

Noun

fărâmițare f (plural fărâmițări)

1. grinding

Declension

Declension of fărâmițare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) fărâmițare	fărâmițarea	(niște) fărâmițări	fărâmițările
genitive/dative	(unei) fărâmițări	fărâmițării	(unor) fărâmițări	fărâmițărilor
vocative	fărâmițare, fărâmițareo		fărâmițărilor