furceluș

Romanian

Etymology

From furcel +‎ -uș.

Noun

furceluș m (plural furceluși)

1. diminutive of furcel

Declension

Declension of furceluș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) furceluș	furcelușul	(niște) furceluși	furcelușii
genitive/dative	(unui) furceluș	furcelușului	(unor) furceluși	furcelușilor
vocative	furcelușule		furcelușilor

References

• furceluș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN