mântui

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian ment.

Pronunciation

• IPA^(key): /mɨn.tuˈi/
• Hyphenation: mân‧tu‧i

Verb

a mântui (third-person singular present mântuie, past participle mântuit) 4th conj. (popular)

1. to free, liberate

   Synonym: elibera

2. to save

   Synonym: salva

3. to redeem

   Synonym: răscumpăra

4. to finish

   Synonyms: termina, sfârși, isprăvi

Conjugation

    conjugation of mântui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a mântui
gerund			mântuind
past participle			mântuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	mântui	mântui	mântuie	mântuim	mântuiți	mântuie
	imperfect	mântuiam	mântuiai	mântuia	mântuiam	mântuiați	mântuiau
	simple perfect	mântuii	mântuiși	mântui	mântuirăm	mântuirăți	mântuiră
	pluperfect	mântuisem	mântuiseși	mântuise	mântuiserăm	mântuiserăți	mântuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să mântui	să mântui	să mântuie	să mântuim	să mântuiți	să mântuie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		mântuie			mântuiți
	negative		nu mântui			nu mântuiți