măistărel

Romanian

Etymology

From maistăr +‎ -el.

Noun

măistărel m (plural măistărei)

1. diminutive of maistăr

Declension

Declension of măistărel

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) măistărel	măistărelul	(niște) măistărei	măistăreii
genitive/dative	(unui) măistărel	măistărelului	(unor) măistărei	măistăreilor
vocative	măistărelule		măistăreilor