mangăr

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish مانغر (mangır).

Noun

mangăr m (plural mangări)

1. an Ottoman copper coin

Declension

Declension of mangăr

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) mangăr	mangărul	(niște) mangări	mangării
genitive/dative	(unui) mangăr	mangărului	(unor) mangări	mangărilor
vocative	mangărule		mangărilor

References

• mangăr in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN