norvegian

Romanian

Etymology

Borrowed from French norvégien.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌnor.ve.d͡ʒiˈan/

Adjective

norvegian m or n (feminine singular norvegiană, masculine plural norvegieni, feminine and neuter plural norvegiene)

1. Norwegian

Declension

Declension of norvegian

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	norvegian		norvegiană	norvegieni	norvegiene
	definite	norvegianul		norvegiana	norvegienii	norvegienele
genitive/ dative	indefinite	norvegian		norvegiene	norvegieni	norvegiene
	definite	norvegianului		norvegienei	norvegienilor	norvegienelor

Noun

norvegian m (plural norvegiani, feminine equivalent norvegiană)

1. Norwegian

Declension

Declension of norvegian

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) norvegian	norvegianul	(niște) norvegiani	norvegianii
genitive/dative	(unui) norvegian	norvegianului	(unor) norvegiani	norvegianilor
vocative	norvegianule		norvegianilor