păliur
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Latin paliūrus, from Ancient Greek παλίουρος (palíouros).
Noun edit
păliur m (plural păliuri)
Declension edit
Declension of păliur
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) păliur | păliurul | (niște) păliuri | păliurii |
genitive/dative | (unui) păliur | păliurului | (unor) păliuri | păliurilor |
vocative | păliurule | păliurilor |