pițigăia

Romanian

Etymology

Back-formation from pițigăiat.

Verb

a pițigăia (third-person singular present pițigăiază, past participle pițigăiat) 1st conj.

1. to speak in a high-pitched voice

Conjugation

    conjugation of pițigăia (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a pițigăia
gerund			pițigăind
past participle			pițigăiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	pițigăiez	pițigăiezi	pițigăiază	pițigăiem	pițigăiați	pițigăiază
	imperfect	pițigăiam	pițigăiai	pițigăia	pițigăiam	pițigăiați	pițigăiau
	simple perfect	pițigăiai	pițigăiași	pițigăie	pițigăiarăm	pițigăiarăți	pițigăiară
	pluperfect	pițigăiasem	pițigăiaseși	pițigăiase	pițigăiaserăm	pițigăiaserăți	pițigăiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să pițigăiez	să pițigăiezi	să pițigăieze	să pițigăiem	să pițigăiați	să pițigăieze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pițigăiază			pițigăiați
	negative		nu pițigăia			nu pițigăiați