proeminență

Romanian

Etymology

Borrowed from French proéminence.

Noun

proeminență f (plural proeminențe)

1. prominence

Declension

Declension of proeminență

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) proeminență	proeminența	(niște) proeminențe	proeminențele
genitive/dative	(unei) proeminențe	proeminenței	(unor) proeminențe	proeminențelor
vocative	proeminență, proeminențo		proeminențelor

Related terms

• proeminent