reticență

Romanian

Etymology

Borrowed from French réticence.

Noun

reticență f (plural reticențe)

1. reluctance

Declension

Declension of reticență

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) reticență	reticența	(niște) reticențe	reticențele
genitive/dative	(unei) reticențe	reticenței	(unor) reticențe	reticențelor
vocative	reticență, reticențo		reticențelor