revanșa

Romanian

Etymology

Borrowed from French revancher.

Verb

a revanșa (third-person singular present revanșează, past participle revanșat) 1st conj.

1. to take revenge

Conjugation

    conjugation of revanșa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a revanșa
gerund			revanșând
past participle			revanșat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	revanșez	revanșezi	revanșează	revanșăm	revanșați	revanșează
	imperfect	revanșam	revanșai	revanșa	revanșam	revanșați	revanșau
	simple perfect	revanșai	revanșași	revanșă	revanșarăm	revanșarăți	revanșară
	pluperfect	revanșasem	revanșaseși	revanșase	revanșaserăm	revanșaserăți	revanșaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să revanșez	să revanșezi	să revanșeze	să revanșăm	să revanșați	să revanșeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		revanșează			revanșați
	negative		nu revanșa			nu revanșați