strâmtora

Romanian

Etymology

From strâmtoare.

Verb

a strâmtora (third-person singular present strâmtorează, past participle strâmtorat) 1st conj.

1. to restrict one's actions

Conjugation

    conjugation of strâmtora (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a strâmtora
gerund			strâmtorând
past participle			strâmtorat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	strâmtorez	strâmtorezi	strâmtorează	strâmtorăm	strâmtorați	strâmtorează
	imperfect	strâmtoram	strâmtorai	strâmtora	strâmtoram	strâmtorați	strâmtorau
	simple perfect	strâmtorai	strâmtorași	strâmtoră	strâmtorarăm	strâmtorarăți	strâmtorară
	pluperfect	strâmtorasem	strâmtoraseși	strâmtorase	strâmtoraserăm	strâmtoraserăți	strâmtoraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să strâmtorez	să strâmtorezi	să strâmtoreze	să strâmtorăm	să strâmtorați	să strâmtoreze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		strâmtorează			strâmtorați
	negative		nu strâmtora			nu strâmtorați