străgănire

Romanian

Noun

străgănire f (plural străgăniri)

1. Obsolete form of tărăgănare.

Declension

Declension of străgănire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) străgănire	străgănirea	(niște) străgăniri	străgănirile
genitive/dative	(unei) străgăniri	străgănirii	(unor) străgăniri	străgănirilor
vocative	străgănire, străgănireo		străgănirilor

References

• străgănire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN