surprinzător
Romanian edit
Etymology edit
From surprinde (“to surprise”) + -tor.
Pronunciation edit
Adjective edit
surprinzător m or n (feminine singular surprinzătoare, masculine plural surprinzători, feminine and neuter plural surprinzătoare)
Declension edit
Declension of surprinzător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | surprinzător | surprinzătoare | surprinzători | surprinzătoare | ||
| definite | surprinzătorul | surprinzătoarea | surprinzătorii | surprinzătoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | surprinzător | surprinzătoare | surprinzători | surprinzătoare | ||
| definite | surprinzătorului | surprinzătoarei | surprinzătorilor | surprinzătoarelor | |||