trăncănitor

Romanian

Etymology

From trăncăni +‎ -tor.

Noun

trăncănitor m (plural trăncănitori)

1. a talkative person

Declension

Declension of trăncănitor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) trăncănitor	trăncănitorul	(niște) trăncănitori	trăncănitorii
genitive/dative	(unui) trăncănitor	trăncănitorului	(unor) trăncănitori	trăncănitorilor
vocative	trăncănitorule		trăncănitorilor

References

• trăncănitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN