întipări
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a întipări (third-person singular present întipărește, past participle întipărit) 4th conj.
- to print
Conjugation edit
conjugation of întipări (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a întipări | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | întipărind | ||||||
| past participle | întipărit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | întipăresc | întipărești | întipărește | întipărim | întipăriți | întipăresc | |
| imperfect | întipăream | întipăreai | întipărea | întipăream | întipăreați | întipăreau | |
| simple perfect | întipării | întipăriși | întipări | întipărirăm | întipărirăți | întipăriră | |
| pluperfect | întipărisem | întipăriseși | întipărise | întipăriserăm | întipăriserăți | întipăriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să întipăresc | să întipărești | să întipărească | să întipărim | să întipăriți | să întipărească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | întipărește | întipăriți | |||||
| negative | nu întipări | nu întipăriți | |||||