concura
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French concourir.
Pronunciation edit
Verb edit
a concura (third-person singular present concurează, past participle concurat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of concura (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a concura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | concurând | ||||||
| past participle | concurat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | concurez | concurezi | concurează | concurăm | concurați | concurează | |
| imperfect | concuram | concurai | concura | concuram | concurați | concurau | |
| simple perfect | concurai | concurași | concură | concurarăm | concurarăți | concurară | |
| pluperfect | concurasem | concuraseși | concurase | concuraserăm | concuraserăți | concuraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să concurez | să concurezi | să concureze | să concurăm | să concurați | să concureze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | concurează | concurați | |||||
| negative | nu concura | nu concurați | |||||
Further reading edit
- concura in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)