soluționa
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French solutionner.
Verb edit
a soluționa (third-person singular present soluționează, past participle soluționat) 1st conj.
- to solve
Conjugation edit
conjugation of soluționa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a soluționa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | soluționând | ||||||
| past participle | soluționat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | soluționez | soluționezi | soluționează | soluționăm | soluționați | soluționează | |
| imperfect | soluționam | soluționai | soluționa | soluționam | soluționați | soluționau | |
| simple perfect | soluționai | soluționași | soluționă | soluționarăm | soluționarăți | soluționară | |
| pluperfect | soluționasem | soluționaseși | soluționase | soluționaserăm | soluționaserăți | soluționaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să soluționez | să soluționezi | să soluționeze | să soluționăm | să soluționați | să soluționeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | soluționează | soluționați | |||||
| negative | nu soluționa | nu soluționați | |||||