împroprietări
Romanian edit
Etymology edit
From în + proprietar.
Verb edit
a împroprietări (third-person singular present împroprietărește, past participle împroprietărit) 4th conj.
- to appropriate land to; put in possession of land
Conjugation edit
conjugation of împroprietări (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a împroprietări | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | împroprietărind | ||||||
| past participle | împroprietărit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | împroprietăresc | împroprietărești | împroprietărește | împroprietărim | împroprietăriți | împroprietăresc | |
| imperfect | împroprietăream | împroprietăreai | împroprietărea | împroprietăream | împroprietăreați | împroprietăreau | |
| simple perfect | împroprietării | împroprietăriși | împroprietări | împroprietărirăm | împroprietărirăți | împroprietăriră | |
| pluperfect | împroprietărisem | împroprietăriseși | împroprietărise | împroprietăriserăm | împroprietăriserăți | împroprietăriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să împroprietăresc | să împroprietărești | să împroprietărească | să împroprietărim | să împroprietăriți | să împroprietărească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | împroprietărește | împroprietăriți | |||||
| negative | nu împroprietări | nu împroprietăriți | |||||