împutăciune
Romanian
Etymology
From the old verb împuta + -ciune (cf. the modern doublet imputa), or possibly corresponding to Latin imputātiō, imputātiōnem.
Noun
împutăciune f (plural împutăciuni)
(archaic)
- scolding, admonition, reproach, reprimand
- imputation, charge or accusation of evil
- dispute, quarrel
Synonyms
- (1) mustrare, admonestare, reproș, certare, dojană
- (2) imputare, imputație, acusație
- (3) dispută, ceartă