încânta

See also: incanta

Romanian

Etymology

Probably from în + cânta, based on French enchanter. Other theories include a direct derivation from Latin incantāre, present active infinitive of incantō (compare Aromanian ncãntu, ncãntari).

Verb

a încânta (third-person singular present încântă, past participle încântat) 1st conj.

1. to charm, seduce, enchant

   Synonyms: fermeca, seduce

2. to deceive, delude

   Synonyms: amăgi, înșela, păcăli

Conjugation

    conjugation of încânta (first conjugation, no infix)

infinitive			a încânta
gerund			încântând
past participle			încântat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	încânt	încânți	încântă	încântăm	încântați	încântă
	imperfect	încântam	încântai	încânta	încântam	încântați	încântau
	simple perfect	încântai	încântași	încântă	încântarăm	încântarăți	încântară
	pluperfect	încântasem	încântaseși	încântase	încântaserăm	încântaserăți	încântaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să încânt	să încânți	să încânte	să încântăm	să încântați	să încânte
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		încântă			încântați
	negative		nu încânta			nu încântați

Derived terms

• încântare
• încântător

Related terms

• cânta
• descânta