închipuință

Romanian

Etymology

From închipui +‎ -ință.

Noun

închipuință f (plural închipuințe)

1. opinion

Declension

Declension of închipuință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) închipuință	închipuința	(niște) închipuințe	închipuințele
genitive/dative	(unei) închipuințe	închipuinței	(unor) închipuințe	închipuințelor
vocative	închipuință, închipuințo		închipuințelor