încruntat
Romanian edit
Etymology edit
Past participle of încrunta.
Adjective edit
încruntat m or n (feminine singular încruntată, masculine plural încruntați, feminine and neuter plural încruntate)
Declension edit
Declension of încruntat
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | încruntat | încruntată | încruntați | încruntate | ||
| definite | încruntatul | încruntata | încruntații | încruntatele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | încruntat | încruntate | încruntați | încruntate | ||
| definite | încruntatului | încruntatei | încruntaților | încruntatelor | |||