știrba

Romanian

Verb

a știrba (third-person singular present știrbă, past participle știrbat) 1st conj.

1. Obsolete form of știrbi.

Conjugation

    conjugation of știrba (first conjugation, no infix)

infinitive			a știrba
gerund			știrbând
past participle			știrbat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	știrb	știrbi	știrbă	știrbăm	știrbați	știrbă
	imperfect	știrbam	știrbai	știrba	știrbam	știrbați	știrbau
	simple perfect	știrbai	știrbași	știrbă	știrbarăm	știrbarăți	știrbară
	pluperfect	știrbasem	știrbaseși	știrbase	știrbaserăm	știrbaserăți	știrbaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să știrb	să știrbi	să știrbe	să știrbăm	să știrbați	să știrbe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		știrbă			știrbați
	negative		nu știrba			nu știrbați

References

• știrba in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN