acetilare
Italian edit
Pronunciation edit
Verb edit
acetilàre (first-person singular present acetìlo, first-person singular past historic acetilài, past participle acetilàto, auxiliary avére)
- (transitive) to acetylate
Conjugation edit
Conjugation of acetilàre (-are) (See Appendix:Italian verbs)
Related terms edit
Anagrams edit
Romanian edit
Etymology edit
Noun edit
acetilare f (plural acetilări)
Declension edit
Declension of acetilare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) acetilare | acetilarea | (niște) acetilări | acetilările |
genitive/dative | (unei) acetilări | acetilării | (unor) acetilări | acetilărilor |
vocative | acetilare, acetilareo | acetilărilor |