amenința
Romanian
Alternative forms
- amenița, menința, menița (rare)
Etymology
From Latin root *amminaciare, from mināciae (“threats”) < minācia, from minax (“threatening”), from minārī, present active infinitive of minor (“threaten”). Compare Catalan amenaçar, French menacer, Italian minacciare, Occitan amenaçar, Portuguese ameaçar, Sicilian amminazzari, Spanish amenazar.
Verb
a amenința (third-person singular present amenință, past participle amenințat) 1st conj.
- to threaten
Conjugation
conjugation of amenința (First conjugation)
| infinitive | a amenința | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | amenințând | ||||||
| past participle | amenințat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ameninț | ameninți | amenință | amenințăm | amenințați | amenință | |
| imperfect | amenințam | amenințai | amenința | amenințam | amenințați | amenințau | |
| simple perfect | amenințai | amenințași | amenință | amenințarăm | amenințarăți | amenințară | |
| pluperfect | amenințasem | amenințaseși | amenințase | amenințaserăm | amenințaserăți | amenințaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ameninț | să ameninți | să amenințe | să amenințăm | să amenințați | să amenințe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | amenință | amenințați | |||||
| negative | nu amenința | nu amenințați | |||||