anevoință

Romanian

Etymology

From anevoie +‎ -ință.

Noun

anevoință f (plural anevoințe)

1. difficulty

Declension

Declension of anevoință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) anevoință	anevoința	(niște) anevoințe	anevoințele
genitive/dative	(unei) anevoințe	anevoinței	(unor) anevoințe	anevoințelor
vocative	anevoință, anevoințo		anevoințelor