apăra
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Latin apparāre, present active infinitive of apparō (“to prepare”). Compare Italian apparare (“prepare”), Spanish aparar (“prepare, arrange”). Cf. also Occitan aparar (“protect”), which may be from a different but related root.
Pronunciation edit
Verb edit
a apăra (third-person singular present apără, past participle apărat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of apăra (first conjugation, no infix)
infinitive | a apăra | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | apărând | ||||||
past participle | apărat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | apăr | aperi | apără | apărăm | apărați | apără | |
imperfect | apăram | apărai | apăra | apăram | apărați | apărau | |
simple perfect | apărai | apărași | apără | apărarăm | apărarăți | apărară | |
pluperfect | apărasem | apăraseși | apărase | apăraserăm | apăraserăți | apăraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să apăr | să aperi | să apere | să apărăm | să apărați | să apere | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | apără | apărați | |||||
negative | nu apăra | nu apărați |