ascuți

Romanian

Etymology

Probably from Vulgar Latin root *excotīre, from Classical Latin cōs, cōtis (“whetstone”). Cf. cute and cuțit (“knife”). Was also possibly influenced by Vulgar Latin *acutiāre, from acūtus. Compare Italian aguzzare, Spanish aguzar. Another theory suggests the root *exacutīre, from exacūtus (“sharpened, stimulated”), from acūtus.

Verb

a ascuți (third-person singular present ascute, past participle ascuțit) 4th conj.

1. to sharpen (literally and figuratively)
2. to grind, whet, strop.

Conjugation

    ascuți (Fourth conjugation)

infinitive			a ascuți
gerund			ascuțind
past participle			ascuțit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ascut	ascuți	ascute	ascuțim	ascuțiți	ascut
	imperfect	ascuțeam	ascuțeai	ascuțea	ascuțeam	ascuțeați	ascuțeau
	simple perfect	ascuții	ascuțiși	ascuți	ascuțirăm	ascuțirăți	ascuțiră
	pluperfect	ascuțisem	ascuțiseși	ascuțise	ascuțiserăm	ascuțiserăți	ascuțiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ascut	să ascuți	să ascută	să ascuțim	să ascuțiți	să ascută
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ascute			ascuțiți
	negative		nu ascuți			nu ascuțiți

Derived terms

• ascuțit