ciocni
Romanian edit
Etymology edit
Probably a spontaneous formation based on the sound of knocking against something; alternatively, may be of a Bulgarian or Ukrainian source.
Verb edit
a ciocni (third-person singular present ciocnește, past participle ciocnit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of ciocni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a ciocni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ciocnind | ||||||
| past participle | ciocnit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ciocnesc | ciocnești | ciocnește | ciocnim | ciocniți | ciocnesc | |
| imperfect | ciocneam | ciocneai | ciocnea | ciocneam | ciocneați | ciocneau | |
| simple perfect | ciocnii | ciocniși | ciocni | ciocnirăm | ciocnirăți | ciocniră | |
| pluperfect | ciocnisem | ciocniseși | ciocnise | ciocniserăm | ciocniserăți | ciocniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ciocnesc | să ciocnești | să ciocnească | să ciocnim | să ciocniți | să ciocnească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ciocnește | ciocniți | |||||
| negative | nu ciocni | nu ciocniți | |||||