coexista

French

Pronunciation

• IPA^(key): /kɔ.ɛɡ.zis.ta/
• Homophones: coexistas, coexistât

Verb

coexista

1. third-person singular past historic of coexister

Portuguese

Verb

coexista

1. inflection of coexistir:
   1. first/third-person singular present subjunctive
   2. third-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French coexister. By surface analysis, co- +‎ exista.

Verb

a coexista (third-person singular present coexistă, past participle coexistat) 1st conj.

1. to coexist

Conjugation

    conjugation of coexista (first conjugation, no infix)

infinitive			a coexista
gerund			coexistând
past participle			coexistat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	coexist	coexiști	coexistă	coexistăm	coexistați	coexistă
	imperfect	coexistam	coexistai	coexista	coexistam	coexistați	coexistau
	simple perfect	coexistai	coexistași	coexistă	coexistarăm	coexistarăți	coexistară
	pluperfect	coexistasem	coexistaseși	coexistase	coexistaserăm	coexistaserăți	coexistaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să coexist	să coexiști	să coexiste	să coexistăm	să coexistați	să coexiste
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		coexistă			coexistați
	negative		nu coexista			nu coexistați

Spanish

Pronunciation

• IPA^(key): /koeɡˈsista/ [ko.eɣ̞ˈsis.t̪a]
• Rhymes: -ista
• Syllabification: co‧e‧xis‧ta

Verb

coexista

1. inflection of coexistir:
   1. first/third-person singular present subjunctive
   2. third-person singular imperative