confia

See also: confiá and confía

Catalan

Verb

confia

1. inflection of confiar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

French

Verb

confia

1. third-person singular past historic of confier

Anagrams

• fonçai

Portuguese

Verb

confia

1. inflection of confiar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French confier.

Verb

a confia (third-person singular present confiează, past participle confiat) 1st conj.

1. to entrust

Conjugation

    conjugation of confia (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a confia
gerund			confiind
past participle			confiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	confiez	confiezi	confiază	confiem	confiați	confiază
	imperfect	confiam	confiai	confia	confiam	confiați	confiau
	simple perfect	confiai	confiași	confie	confiarăm	confiarăți	confiară
	pluperfect	confiasem	confiaseși	confiase	confiaserăm	confiaserăți	confiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să confiez	să confiezi	să confieze	să confiem	să confiați	să confieze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		confiază			confiați
	negative		nu confia			nu confiați