desfătui
Romanian edit
Etymology edit
Verb edit
a desfătui (third-person singular present desfătuiește, past participle desfătuit) 4th conj.
- to advice not to do something
Conjugation edit
conjugation of desfătui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a desfătui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | desfătuind | ||||||
| past participle | desfătuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | desfătuiesc | desfătuiești | desfătuiește | desfătuim | desfătuiți | desfătuiesc | |
| imperfect | desfătuiam | desfătuiai | desfătuia | desfătuiam | desfătuiați | desfătuiau | |
| simple perfect | desfătuii | desfătuiși | desfătui | desfătuirăm | desfătuirăți | desfătuiră | |
| pluperfect | desfătuisem | desfătuiseși | desfătuise | desfătuiserăm | desfătuiserăți | desfătuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să desfătuiesc | să desfătuiești | să desfătuiască | să desfătuim | să desfătuiți | să desfătuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | desfătuiește | desfătuiți | |||||
| negative | nu desfătui | nu desfătuiți | |||||