desfira
Romanian
Etymology
From des- "un" + fir "thread".
Verb
a desfira (third-person singular present desfiră, past participle desfirat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of desfira (First conjugation)
| infinitive | a desfira | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | desfirând | ||||||
| past participle | desfirat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | desfir | desfiri | desfiră | desfirăm | desfirați | desfiră | |
| imperfect | desfiram | desfirai | desfira | desfiram | desfirați | desfirau | |
| simple perfect | desfirai | desfirași | desfiră | desfirarăm | desfirarăți | desfirară | |
| pluperfect | desfirasem | desfiraseși | desfirase | desfiraserăm | desfiraserăți | desfiraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să desfir | să desfiri | să desfire | să desfirăm | să desfirați | să desfire | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | desfiră | desfirați | |||||
| negative | nu desfira | nu desfirați | |||||