detuna
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Latin detonāre, present active infinitive of detonō. Cognate with Aromanian ditun, ditunari. Doublet of the borrowed detona.
Verb edit
a detuna (third-person singular present detună, past participle detunat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of detuna (first conjugation, no infix)
| infinitive | a detuna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | detunând | ||||||
| past participle | detunat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | detun | detuni | detună | detunăm | detunați | detună | |
| imperfect | detunam | detunai | detuna | detunam | detunați | detunau | |
| simple perfect | detunai | detunași | detună | detunarăm | detunarăți | detunară | |
| pluperfect | detunasem | detunaseși | detunase | detunaserăm | detunaserăți | detunaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să detun | să detuni | să detune | să detunăm | să detunați | să detune | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | detună | detunați | |||||
| negative | nu detuna | nu detunați | |||||