displăcea
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Italian dispiacere. By surface analysis, dis- + plăcea.
Verb edit
a displăcea (third-person singular present displac, past participle displăcut) 2nd conj.
- to dislike
Conjugation edit
conjugation of displăcea (second conjugation, past participle in -ut)
| infinitive | a displăcea | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | displăcând | ||||||
| past participle | displăcut | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | displăc | displăci | displăce | displăcem | displăceți | displăc | |
| imperfect | displăceam | displăceai | displăcea | displăceam | displăceați | displăceau | |
| simple perfect | displăcui | displăcuși | displăcu | displăcurăm | displăcurăți | displăcură | |
| pluperfect | displăcusem | displăcuseși | displăcuse | displăcuserăm | displăcuserăți | displăcuseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să displăc | să displăci | să displăcă | să displăcem | să displăceți | să displăcă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | displăce | displăceți | |||||
| negative | nu displăcea | nu displăceți | |||||