dizgrație
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Italian disgrazia.
Noun edit
dizgrație f (plural dizgrații)
Declension edit
Declension of dizgrație
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) dizgrație | dizgrația | (niște) dizgrații | dizgrațiile |
| genitive/dative | (unei) dizgrații | dizgrației | (unor) dizgrații | dizgrațiilor |
| vocative | dizgrație, dizgrațio | dizgrațiilor | ||