fremăta
Romanian edit
Etymology edit
From freamăt, or possibly from Late Latin fremitāre, present active infinitive of fremitō, frequentative of Latin fremō. Compare Italian fremitare, Corsican frumita ("to neigh").
Verb edit
a fremăta (third-person singular present freamătă, past participle fremătat) 1st conj.
- (of leaves) to rustle
- (of people) to murmur
- (of a person) to be seized by emotion; also to shiver, shudder, shake, tremble
Conjugation edit
conjugation of fremăta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a fremăta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | fremătând | ||||||
| past participle | fremătat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | fremăt freamăt |
fremeți | freamătă | fremătăm | fremătați | freamătă | |
| imperfect | fremătam | fremătai | fremăta | fremătam | fremătați | fremătau | |
| simple perfect | fremătai | fremătași | fremătă | fremătarăm | fremătarăți | fremătară | |
| pluperfect | fremătasem | fremătaseși | fremătase | fremătaserăm | fremătaserăți | fremătaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să fremăt să freamăt |
să fremeți | să fremete | să fremătăm | să fremătați | să fremete | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | freamătă | fremătați | |||||
| negative | nu fremăta | nu fremătați | |||||