lecui
Romanian edit
Etymology edit
From leac + -ui. First attested in c. 1630.
Verb edit
a lecui (third-person singular present lecuiește, past participle lecuit) 4th conj. (regional or literary)
- (transitive) to cure
- (reflexive) to heal, recover
- (chiefly informal, reflexive or transitive) to correct someone’s or one’s own bad behaviour or conviction
Conjugation edit
conjugation of lecui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a lecui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | lecuind | ||||||
| past participle | lecuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | lecuiesc | lecuiești | lecuiește | lecuim | lecuiți | lecuiesc | |
| imperfect | lecuiam | lecuiai | lecuia | lecuiam | lecuiați | lecuiau | |
| simple perfect | lecuii | lecuiși | lecui | lecuirăm | lecuirăți | lecuiră | |
| pluperfect | lecuisem | lecuiseși | lecuise | lecuiserăm | lecuiserăți | lecuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să lecuiesc | să lecuiești | să lecuiască | să lecuim | să lecuiți | să lecuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | lecuiește | lecuiți | |||||
| negative | nu lecui | nu lecuiți | |||||
Synonyms edit
- (cure): See Thesaurus:vindeca
- (recover): See Thesaurus:se însănătoși
Further reading edit
- lecui in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)