lecuință

Romanian

Etymology

From lecui +‎ -ință.

Noun

lecuință f (plural lecuințe)

1. (dated) healing

Declension

Declension of lecuință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) lecuință	lecuința	(niște) lecuințe	lecuințele
genitive/dative	(unei) lecuințe	lecuinței	(unor) lecuințe	lecuințelor
vocative	lecuință, lecuințo		lecuințelor

References

• lecuință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN