năzui
Romanian edit
Etymology edit
Unknown.
Verb edit
a năzui (third-person singular present năzuiește, past participle năzuit) 4th conj.
- to strive
Conjugation edit
conjugation of năzui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a năzui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | năzuind | ||||||
| past participle | năzuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | năzuiesc | năzuiești | năzuiește | năzuim | năzuiți | năzuiesc | |
| imperfect | năzuiam | năzuiai | năzuia | năzuiam | năzuiați | năzuiau | |
| simple perfect | năzuii | năzuiși | năzui | năzuirăm | năzuirăți | năzuiră | |
| pluperfect | năzuisem | năzuiseși | năzuise | năzuiserăm | năzuiserăți | năzuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să năzuiesc | să năzuiești | să năzuiască | să năzuim | să năzuiți | să năzuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | năzuiește | năzuiți | |||||
| negative | nu năzui | nu năzuiți | |||||