năzuință

Romanian

Etymology

From năzui +‎ -ință.

Noun

năzuință f (plural năzuințe)

1. yearning

Declension

Declension of năzuință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) năzuință	năzuința	(niște) năzuințe	năzuințele
genitive/dative	(unei) năzuințe	năzuinței	(unor) năzuințe	năzuințelor
vocative	năzuință, năzuințo		năzuințelor