oceință

Romanian

Etymology

From ocei +‎ -ință.

Noun

oceință f (uncountable)

1. despair

Declension

declension of oceință (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) oceință	oceința
genitive/dative	(unei) oceințe	oceinței
vocative	oceință, oceințo

References

• oceință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN