ostenință

Romanian

Etymology

From osteni +‎ -ință.

Noun

ostenință f (plural ostenințe)

1. (obsolete) trorture
2. effort

Declension

Declension of ostenință

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ostenință	ostenința	(niște) ostenințe	ostenințele
genitive/dative	(unei) ostenințe	osteninței	(unor) ostenințe	ostenințelor
vocative	ostenință, ostenințo		ostenințelor

References

• ostenință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN