pedestru
Romanian edit
Etymology edit
From Latin pedester, pedestrem. Generally considered a later borrowing because it conserved the intervocalic -d- and even so, did not diphthongize the feminine to an expected *pedeastră. However, despite these problems, its presence in Aromanian and the existence of the popular/folk senses found in southern and western Transylvania, as well as its documentation as far back as the mid 17th century indicate that it may have been an inherited word.[1]
Pronunciation edit
Adjective edit
pedestru m or n (feminine singular pedestră, masculine plural pedeștri, feminine and neuter plural pedestre)
- (rare, dated) pedestrian, on foot
- Synonym: pe jos
- (regional, Transylvania, popular) crippled, maimed, disabled
- (regional, popular, derogatory, archaic) stupid, dumb, lacking intelligence; simple, prosaic, dull
Declension edit
Declension of pedestru
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | pedestru | pedestră | pedeștri | pedestre | ||
definite | pedestrul | pedestra | pedeștrii | pedestrele | |||
genitive/ dative |
indefinite | pedestru | pedestre | pedeștri | pedestre | ||
definite | pedestrului | pedestrei | pedeștrilor | pedestrelor |
Noun edit
pedestru m (plural pedeștri)
- (today rare or archaic) pedestrian, walker
- (dated) infantryman, foot soldier
- Synonym: infanterist
Declension edit
Declension of pedestru
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) pedestru | pedestruul | (niște) pedeștri | pedeștrii |
genitive/dative | (unui) pedestru | pedestruului | (unor) pedeștri | pedeștrilor |
vocative | pedestruule | pedeștrilor |
Derived terms edit
References edit
- ^ pedestru in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)